O lăudabilă inițiativă de a scoate la lumină pașii pe care hocheiul românesc i-a parcurs de-a lungul vremurilor, își arată primele rezultate. Mai exact, două volume de carte, sub numele, „Istoria Hocheiului pe Gheață interbelic din România” (editura Contrast) au fost lansate în cadrul unui eveniment care a avut loc joi, 25 iunie, moderator fiind jurnalistul TVR Emil Hossu-Longin. Autorii Iuliu Becze, Mihai Covaliu și Dan-Cătălin Buzdugan acoperă, astfel, primii 15 ani de hochei pe gheață competițional din România, volumul I fiind dedicat intervalului 1925-1935, respectiv volumul II anilor 1936-1939.

„Ideea de a scrie aceasă carte, istoria hocheiului din România și a campionatelor naționale de hochei pe gheață, începând cu primul Campionat Național jucat cu puc sau «Concursul jocului cu paleta», cum mai era numit la început, desfășurat la Brașov, în 22-23 ianuarie 1925, pe patinoarul Societății Sportive Brașovia Brașov, ne-a fost inspirată de demersurile anterioare de recuperare a istoriei hocheiului românesc. În special de prefața cărții, scrisă cu mai bine de o jumătate de veac în urmă, «Puc-Crose-Gheață», autori Dorin Șteflea și Alexandru Teodorescu. Acolo, Nicolae Bozdog, președintele Federației Române de Hochei pe Gheață între anii 1966-1982, scria: «Prima lucrare românească avînd ca subiect «povestea» hocheiului și bineînțeles, în primul rînd, a hocheiului autohton. Este meritul autorilor că au reușit să spulbere... legenda inexistenței datelor necesare și, adunînd cu pasiune din ziarele de ieri și de azi, ca și din amintirile unora și altora, cele mai importante momente din evoluția zbuciumată a acestui sport, ni le-au oferit tuturor ca lectură și prilej de a trage concluzii. Momentele prezentate astăzi, amplificate de o și mai bogată documentare, vor putea constitui în viitor «Istoria hocheiului din țara noastră»»”. Am încercat să recuperăm cât de mult posibil din istoria hocheiului românesc interbelic și mai apoi posbelic, Și, poate că… aceaste prime două volume sunt parte din «cartea visată» de Nicolae Bozdog”, a declarat Iuliu Becze, la evenimentul de la lansare.

Muncă titanică, întinsă pe patru ani

Pentru cele două volume, echipa de autori au depus o muncă întinsă pe durata a nu mai puțin de patru ani, primi doi însemnând documentări preliminare și strangerea de date, documente, fișare și prima versiune, concept și structură, asupra careia „am revenit de vreo două, trei ori”. „Am fost impresionați de viteza cu care hocheiul pe gheață s-a lipit de interesul publicului, la 10 ani de la primul campionat existand deja o bază suficient de consistentă de jucători și echipe, între care dezvoltarea a ceea ce a însemnat hocheiul pe gheață de la Cernauți a fost remarcabilă. De asemenea, modul în care hocheiul era amplu relatat în presă, atât națională, cât și locală, era unul remarcabil”, povestește Iuliu Becze. Acesta speră că seria (deja se lucrează la al treilea volum) să aducă o mai mare conștientizare asupra faptului că „hocheiul românesc are o istorie remarcabilă, ce a depășit 100 de ani, că generațiile viitoare de jucători, antrenori și iubitori ai hocheiului duc mai departe povestea unui sport special, cu povești și personalități legendare, chiar dacă nu întotodeauna rezultatele au fost pe măsura eforturilor facute. Hocheiul românesc are o istorie importantă, care este bine să fie știută… Privind la hocheiul românesc de astăzi!”.

„Totul a început pe un lac, într-o zi de iarnă!”

„Privind astăzi, când patinoarele moderne strălucesc sub lumini artificiale, înapoi spre perioada interbelică, e bine să ne amintim că totul a început pe un lac, într-o zi de iarnă, cu o crosă și un puc, dar și o dorință sinceră de a juca, iar pionierii hocheiului românesc ne-au lăsat o moștenire mult mai mare decât pare… curajul de a începe. Mergând pe urmele lor, generațiile de azi care nu mai poartă hainele elegante ale interbelicului, pot purta aceeași noblețe a caracterului, aceasta fiind cea mai de preț moștenire lăsată de «aristocrația hocheiului românesc». Privind în ansamblu parcursul hocheiului românesc din perioada interbelică, observăm că dincolo de competiții, rezultate și organizare sportivă s-a conturat o realitate mai profundă, aceea a unei comunități care a înțeles sportul ca pe o formă de educație și rafinament social. În acest context, se naște ideea aristocrației hocheiului românesc, o expresie a demnității, eleganței și disciplinei ce au definit spiritul acelor vremuri”, sunt gândurile autorilor lucrării despre „Aristocrația hocheiului românesc”, în ziua lansării.

• Iuliu Becze: „Istoria hocheiului românesc în perioada interbelică” este, înainte de toate, o poveste, o călătorie în timp, despre începuturile hocheiului românesc jucat cu puc, Este un omagiu adus începuturilor, pionierilor hocheiului românesc, precum și admirația față de cei care au avut curajul de a începe. Istoria acestui spectaculos sport trebuie cunoscut, respectat și transmis mai departe. Cele două volume sunt rezultatul unui demers riguros de cercetare, inițiat din dorința de a documenta și valorifica începuturile hocheiului pe gheață în România.

• Mihai Covaliu: „N-am avut șansa unor surse primare, din păcate. Nu am putut discuta cu oamenii care au făcut istoria despre care am scris, pentru că nu mai trăiesc astăzi. Am redat aici rezultatele, marcatorii, loturile, conducerile federației. Însă, am lăsat poveștile acelor vremuri celor care au trăit atunci, dar și celor au intrat în contact cu sursele primare. Celor care au mai scris câte ceva cu ani în urmă, când au putut sta de vorbă cu jucătorii primei generații… Am lucrat asiduu pentru adunarea tuturor datelor pe care le regăsiți în paginile volumelor. Într-adevăr, lucrarea poate fi considerată o sumă de statistici, dacă este să o luăm așa. Însă, este și o oglindă a societății românești din acea perioadă… Lucrarea este și un omagiu adus presei românești interbelice. Strângând material, am constatat că fără presa, ziarele și periodicele din epocă, nu am fi avut astăzi aceste informații. Am găsit în presă detalii nu doar despre meciuri, dar și despre antrenamente, problemele federației, aspecte ce țineau de organizare. Toate acestea au apărut în presă și au fost strânse de noi”.

• Dan-Cătălin Buzdugan: „Prin aceste două volume, încercăm să scoatem la suprafață o bogăție puțin cunoscută. Ca idee, până acum existau doar două lucrări publicate, din 1970 și 1974. Conțin lucruri interesante, le-am studiat și am extras câteva informații foarte bune. Însă, în niciuna dintre ele nu s-a intrat în profunzimea istorie, așa cum am făcut noi în aceste cărți”.